Lecția 3


Afecțiunile digestive și hepatice

Invitat special:

Dr. Mădălina Petre


Medic specialist medicină internă şi gastroenterologie - Policlinica Rahova

Vezi detalii
Cum revii în formă maximă din vacanță?

Revenirea la muncă după vacanța poate fi dificilă, pentru că totul trebuie să se reajusteze pe...

Ți-am trezit pofta de sănătate? Ebook Lectia 3

Descarcă Gratuit

Afecțiunile digestive

Digestia se traduce prin amestecarea alimentelor, trecerea lor prin tractul digestiv şi, la final, descompunerea moleculelor mai mari în molecule mai mici. Din cauza alimentației nesănătoase, caracteristică a societății moderne, tulburările digestive sunt foarte frecvente. Cel mai adesea, acestea sunt rezultate ale colonului contaminat, prezenței paraziților intestinali, lipsei bacteriilor benefice sau aportului insuficient de fibre și funcționării lente a enzimelor digestive.

Există simptome care te vor ajuta să îți dai seama cu ușurință dacă sistemul tău digestiv se mișcă în ritmul unui melc. Crampele abdominale, disconfortul abdominal, senzația de balonare și de „prea plin” grețurile, stările de vomă, arsurile stomacale, aciditatea, diareea, constipația, ocluzia intestinală sau stările de oboseală inexplicabile pot indica o digestie lentă.

3 cauze digestiei lente

1. Prea multe sau prea puține fibre

Fibrele sunt cele care mențin digestia în limite normale, având rolul de a impinge resturile în tractul intestinal. Dacă sunt prea multe, acestea pot forma o blocadă, ce va face dificilă circulația resturilor. Pe de altă parte, dacă vorbim de o dietă care nu conține suficiente fibre, toate resturile se pot acumula.

Este important de știut că, pentru fiecare 1000 de calorii ingurgitate, este nevoie de 14 grame de fibre, astfel că, pentru o dietă medie de 2000 de calorii/zi, sunt necesare 28 de grame de fibre. Îndepărtarea de la aceste valori poate fi cauză a digestiei lente.

2. Hidratarea necorespunzătoare

Apa are funcția esențială de a lubrifia tractul intestinal, lăsând în urmă o structură moale prin care să treacă resturile, iar fibrele au nevoie de aceasta pentru a-și face treaba. De aceea, chiar dacă o persoană consumă cantitatea optimă de fibre, fără a bea suficientă apă, fibrele nu vor putea să susțină procesul de digestie. Cel puțin 2 litri de apă/zi sunt absolut necesari.

3. Alergiile la mâncare

Alergiile alimentare pot influența considerabil digestia. Odată ce un aliment problematic intră în tractul digestiv, acesta poate opri toată activitatea, dând naștere constipației. De aceea, semnele precum oboseala continuă, umflarea gurii, erupțiile pe piele sau sangele în scaune nu trebuie ignorate pentru că pot constitui semne ale unei alergii alimentare. În acest sens, grâul, ouăle, crustaceele, laptele și nucile sunt doar câteva dintre alimentele cunoscute ca provocatoare de alergii.

Asociate, de regulă, cu problemele dietetice sau cu alergiile alimentare specifice, tulburările digestive trebuie prezentate medicului, care să ofere ajutorul necesar în tratarea acestora și pentru a preveni agravarea lor.

Greața și vărsăturile pot varia de la sentimentul unei indispoziții în zona stomacului, până la acțiunea violentă a vărsăturilor bruște. Persoanele care au astfel de probleme trebuie să ia în calcul că simptomele de greață și vărsăturile pot fi cauzate și de un aliment reactiv sau de o intoxicație cu un agent patogen precum salmonella. Simptomele minore de greață dispar odată cu modificarea dietei. Grețurile și vărsăturile pot fi asociate cu migrene cauzate de alergii alimentare.

Balonarea este rezultat fie al excesului de gaze acumulate în tractul digestiv sau ca urmare a eșecului tractului digestiv de a susține contracțiile peristaltice inițiale, fie pot fi cauza unei cantități insuficiente de enzime digestive și acizi biliari necesari pentru descompunerea alimentelor. Trebuie reținut că acumularea de gaze intestinale este diferită de cea care apare la nivelul colonului.

Constipația reprezintă frecvența scăzută sau încetinirea procesului peristaltismului, rezultatul fiind eliminarea cu dificultate a scaunelor. Fecalele se pot acumula la nivelul colonului și pot rezulta reacții toxice și durere.

Diareea apare ca urmare a frecvenței accentuate a mișcărilor intestinale, însoțită de scaune moi sau apoase. Dacă diareea se manifestă des, trebuie luată în considerare posibilitatea prezenței bolii celiace, care permite anumitor macromolecule să patrundă prin peretele instinal. De asemenea, este important de știut că diareea în crize prelungite poate duce la deficiențe nutriționale din cauza slabei absorbții a nutrieților esențiali.

Durerile abdominale apar sub diferite forme și au intensități diferite. Crampele sunt provocate de spasmele musculare ale organelor abdominale, iar crampele severe sau colicile sunt răspunsul la reacțiile alergice la produsele alimentare. Intestinul subțire este asociat cu durerile abdominale localizate în apropierea ombilicului, în vreme ce crampele din părțile laterale și inferioară a abdomenului inferior sunt provin de la problemele colonului.

Afecțiunile hepatice

Ficatul este un organ complex și realizează o mulțime de funcții metabolice: intervine în producerea proteinelor din sânge, reglarea glicemiei prin consumarea glucozei sau producerea ei (glicogen), are rol termoreglator, depozitează fierul, produce lichid biliar, reglează schimbul de grăsimi şi asigură detoxifierea organismului prin intermediul sistemelor enzimatice, producerea factorilor de coagulare și metabolismul hormonilor.

De departe, cea mai importantă dintre funcțiile ficatului este transformarea principiilor alimentare (aminoacizi, monozaharide, acizi grasi etc.) absorbite din tubul digestiv și sinteza unor produși noi. Există însă situații în care acest proces al metabolismului se dereglează și ficatul sintetizează în mod excesiv grăsimi care se acumulează în celule, celule care nu vor mai funcționa corespunzător. Astfel se produce steatoza (ficat gras) care constă în încărcarea ficatului cu grăsime în exces și perturbarea funcțiilor sale.

Una dintre cele mai comune afecțiuni ale ficatului, apărută ca urmare a stilului de viață haotic și a alimentației nesănătoase, steatoza apare frecvent în rândul adulților. Printre factorii de risc ai acestei afecțiuni se numără obezitatea, diabetul, consumul de alcool sau hipertensiunea arterială.

Este important de știut că ficatul gras constituie punctul de plecare al tuturor afecțiunilor grave ale ficatului, precum hepatita, ciroza sau cancerul. Modul de viață și nutriția actuale, existența conservanților, a coloranților alimentari și a E-urilor au efecte negative asupra ficatului. Astfel, filtrul organismului uman, organul care metabolizează substanţele absorbite în urma digestiei din vena portă și care elimină toxinele prin bilă este puternic agresat. Bombardat zilnic cu alimente nesănătoase, bogate în grăsimi, ficatul se vede nevoit să cedeze și, în loc să respingă grăsimea, o acumulează.

Simptomele sunt minore și nespecifice, în special în partea de debut a bolii, de cele mai multe ori acestea fiind ignorate sau puse în seama altor probleme. În cazul steatozei în faza incipientă vorbim de maifestări precum tulburările de tranzit, stare de oboseală sau ușoară creștere în greutate. Situația se schimbă în fazele mai avansate, acolo unde boala ficatului gras are simptome multe și supărătoare: stări de greață, lipsa poftei de mâncare, picioare umflate, slăbire bruscă și nejustificată.

Vestea bună este că steatoza hepatică fără complicații este reversibilă, iar celulele hepatice – regenerabile. Pentru a trata ficatul gras trebuie, în primul rând, adoptat un regim igieno-dietetic, ce constă în reducerea sau menținerea greutății corporale la valori aproape de normal, menținerea trigliceridelor, colesterolului și glicemiei în limite normale, exerciții fizice regulate, respectarea orelor de odihnă și somn, evitarea stresului, schimbarea regimului alimentar etc.

Regimul alimentar presupune renunțarea la alimentele bogate în grăsimi nesănătoase, la dulciuri și, mai ales, la alcool. Sunt interzise slănina, afumăturile, sosurile grase, pizza, produsele lactate grase, înghețata, carnea grasă de porc, produsele de tip fast food și cartofii prăjiți. Pentru curățarea ficatului de toxine sunt necesare vitamine și minerale. Sunt permise, de asemenea, cerealele integrale, legumele, fructele, leguminoasele, lactatele degresate, ouăle de prepeliță, carnea slabă de pui și vită, somon și macrou, care îi oferă organismului nutrienții esențiali de care are nevoie pentru a funcționa normal.


vezi toată lecția

Interviul lecției

cu Dr. Mădălina Petre

Da, există semne ce vă pot atenţiona că suferiţi de unul din cele două tipuri de hepatită, B sau C. Trebuie să fiţi atenţi şi să apelaţi la ajutorul unui specialist atunci când întâlniţi simptome precum balonare, meteorism mai exact, dureri abdominale difuze, greaţă, astenie fizică.


1. Se spune că hepatita este „silenţioasă“. Trebuie să existe nişte semne, totuşi. La ce simptome ar trebuie să fim atenți?

Da, există semne ce vă pot atenţiona că suferiţi de unul din cele două tipuri de hepatită, B sau C. Trebuie să fiţi atenţi şi să apelaţi la ajutorul unui specialist atunci când întâlniţi simptome precum balonare, meteorism mai exact, dureri abdominale difuze, greaţă, astenie fizică.

2. Ce analize sunt necesare pentru a descoperi boala?

În primul rând trebuie să faceţi analize pentru a determina viruşii. Antigenul HBS, Anticorpii Anti HCV, aceste pot oferi răspunsuri exacte şi vă pot anunţa dacă aveţi virusul prezent sau nu. Dacă faceţi doar transaminazele sau alte analize specifice funcţiei hepatice, poate exista o altă hepatită, dar nu veţi afla dacă există hepatita de tipul B sau C.

3. Cum se transmite hepatita?

Amândouă tipuri de hepatită, respectiv hepatita B sau C, se transmit prin sânge şi produse de sânge, în principal. Se transmite prin contact sexual neprotejat, prin instrumente incomplete sterilizate, prin manevre sângerânde, prin contact cu sângle unui pacient infectat cu hepatita B sau C, de la mama la făt, în special la virusul heptatiei C. Dacă naşterea este pe cale naturală, există mai multe şanse de transmitere. Prin operaţie de cezariană, riscul este mai mic.

4. Ce modalități de prevenție putem adopta?

Sunt două tipuri de modalităţi de prevenţie. În primul rând, prevenţie din punct de vedere al pacientului şi prevenţie din partea sistemului medical.

Din partea pacientului, să întreţină relaţii sexuale protejat pentru a nu contacta unul dintre cei doi viruşi. Iar din partea sistemului medical, sterilizarea optimă a instrumentarului, purtarea mânuşilor de către personalul medical pentru a nu infecta, ori dacă unul dintre cadrele medicale este deja infectat, protecţia prin intermediul mănuşilor pentru a nu transmite mai departe. Controlarea produselor de sânge şi derivate din sânge, dacă sunt prezenţi sau nu sunt prezenţi viruşii în acestea.

5. Există cupluri în care doar un partener are virusul. Cum se explică acest lucru?

Contactul sexual este o cale de transmitere, dar nu principala. Virusul nu se transmite tot timpul, mai ales dacă au loc contacte sexual protejate. Virusul se transmite de la un partener la altul în momentul în care există micro leziuni care să favorizeze mici sângerări la nivel genital de o parte şi de alta, iar atunci virusul poate trece de la un partener la altul. Mai este o condiţie esenţială, ca viremia la persoana care este infectată să fie suficient de mare încât să poate infecta şi celălalt partener.

6. Cum evoluează boala și în cât timp se ajunge la complicaţii?

Hepatita evoluează insiduos. Virusul poate fi prezent în organism fără niciun fel de simptom şi zeci de ani. Poate evolua către o hepatită cronică, cam în 10-20 de ani, iar hepatita cronică la rândul ei, poate să evolueze către ciroză, asta depinde de cât de mare este viremia, de câte alte afectări hepatice sunt, de exemplu, dacă pacientul este consumator de băuturi alcoolice sau are alte toxine, sau are diabet, atunci boala poate evolua mai rapid. Nu există o perioadă de timp stabilită.

7. Care dintre formele de hepatită se vindecă?

Virusul B nu dispare, nu există un tratament pentru vindecarea acestui tip de virus. Există doar tratament care îl împiedică să se înmulţească.

Virusul C dispare în proporţie de peste 90%, iar formele de virus care rămân nu sunt atât de agresive.

În momentul în care ţii virusul pe loc sau ai reuşit să scapi de el, ficatul începe să recupereze. Riscul de a se face adenocarcinom pe un ficat infectat, există.

8. Ce tratamente sunt disponibile în acest moment?

Dacă pentru virusul de hepatită de tip B nu există tratament, pentru virusul de hepatită de tip C există tratament cu interferon şi cu anti virale, ribavirină, este un tratament clasic. Este şi un tratament nou apărut pe piaţa românească, de aproximativ doi ani, tratamentul cu interferon free. Din acest tratament este scos interferonul şi sunt două sau trei antivirale introduse în tratament.

9. Ce se întâmplă cu virusul după un episod de hepatită tratat?

Cu virusul nu se mai întâmplă nimic. Ce a rămas, nu se mai multiplică, iar ce s-a tratat este deja o cauză salvată. În schimb, cu ficatul trebui să aveţi grijă să îl protejaţi în mod corespunzător.

10. Cum ar trebuie să ne protejăm după o astfel de afecțiune?

Vă protejaţi prin diete hepatice, fără prăjeală, tocătură, afumătură, condiment agresive pe ficat, fără alimente care conţin E-uri, fără medicamente care sunt toxice. Puteţi opta şi pentru hepatoprotectoare, acestea sun opţionale, în funcţie de dorinţa fiecărui pacient sau dacă ficatul arată în mod structural că are nevoie de aceste hepato protectoare.


vezi tot interviul

Mărul Ropharma recomandă:


Nutradose Digest ameliorează tulburările gastro-intestinale associate unei digestii lente: acumularea de gaze la nivel intestinal, balonare și flatulență.

Nutradose Detox ajută la eliminarea retenției de apă din organism, stimulează digestia dificilă și tranzitul lent fiind, de asemenea, util în dietele de purificare a organismului și în vindecarea problemelor cutanate (acne).

Drojdia de orez roșu din Cholest Bio oprește acțiunea unei enzime implicate în sinteza colesterolului, reducând formarea acestuia. Cholest Bio este persoanelor cu un conținut crescut de grăsimi în sânge, ce constituie o premisă pentru complicațiile bolilor arteriale coronarine, cerebrovasculare și periferice.

Hepazen sprijină funcționarea normala a ficatului, protejează celulele hepatice împotriva hepatotoxinelor și susține procesul natural de regenerare a celulelor hepatice.

Silimarina se bazează pe trei mecanisme de acțiune: blocarea pătrunderii diferitelor toxine în hepatocite, previne apoptoza celulară și ajută la regenerarea ficatului prin stimularea sintezei proteinelor.


Testimoniale
  • M-am confruntat mult timp cu problema balonarii, în special de când am o viață mai sedentară. Ajunsesem să îmi fie rușine să mai ies pe stradă și devenise obositor sa îmi sug burta în permanent. De mâncat, nu am mâncat niciodată în exces și nu am avut probleme cu greutatea, însă aveam momente când dintr-o dată simțeam ca nu mai încap în pantaloni. Asta până să descopăr Nutradose Digest, de atunci nu mai am niciun fel de problemă.

    Nutradose Digest -
  • Am descoperit Nutradose Detox la recomandarea unei prietene, simțeam nevoia de o purificare a organismului și l-am folosit. Pe lângă că m-am simțit mult mai bine după, am dat și câteva kilograme jos. La mine a funcționat, sunt foarte mulțumită.

    Nutradose Detox -
  • Pentru că am auzit vorbindu-se despre tratamentul cu statine împotriva colesterolului, mi-am întrebat şi medicul de familie, şi pe cel de diabet, nutriţie şi boli metabolice. Ambii mi-au recomandat Cholest Bio, întrucât nu există nici un fel de efecte secundare. Iar “Mr Colesterol” a început să bată în retragere, după cum au arătat analizele. Este singurul supliment care îmi scade nivelul colesterolului care, din păcate, este destul de ridicat pentru vârsta mea.

    Cholest Bio -
  • Ma simțeam tot timpul obosită și aveam cearcăne. De la dietele pe bază de proteine, ficatul meu deja o luase razna. Nu era obișnuit cu atâta carne. Chiar dacă am renunțat la dietă între timp, simptomele persitau, iar Hepazen a fost ajutorul de care aveam nevoie.

    Hepazen -
  • În urmă cu 4 luni am fost diagnosticat cu ficat gras, a fost o sperietură serioasă și momentul în care mi-am dat seama că nu e de glumă. Mi-am făcut ordine în alimentație și am plusat cu Silimarină. Nu vreți să știți ce diferență imensă este, nu m-am ma simțit de mult atât de bine!

    Silimarina -